Plecarea Tatianei a lăsat multe suflete nealinate, le-a umplut de o tristeţe care le sfâşie inima, puţin câte puţin, în fiecare zi.
Tatiana, o femeie puternică, o femeie care a luptat până la capăt, care şi-a tras puterea din muzică şi din iubirea celor care i-au fost alături. Tatiana, blânda Tatiana. Acesta este un prim portret.
Cătălin Filipoiu, fiul Tatianei, şi-a învins lacrimile, pentru moment, şi a reuşit să zâmbească unor amintiri cu mama sa.
În urmă cu aproape trei ani, la 16 noiembrie 2006, stăteam de vorbă cu Tatiana Stepa despre viaţă şi despre moarte, despre dragoste şi trădare, despre boală şi despre vindecare. Aveam să public atunci un rezumat al întâlnirii noastre, o poveste de viaţă reaşezată în cuvintele mele, în cadrul rubricii La vita e bella din ediţia de decembrie 2006 a Tango-ului. Am regăsit conversaţia noastră de atunci, fotografiile realizate de colegii mei de la artista. Şi am aşezat totul pe hârtie, ca un ultim omagiu adus unei femei pe care am iubit-o mult şi care a ştiut să iubească enorm, unei artiste delicate şi puternice, care a învins suferinţa prin muzica ei.
Mariei Gheorghiu îi este din ce în ce mai greu să-şi adune gândurile şi să vorbească la timpul trecut despre Tatiana. Şi, totuşi...pentru drum
A pierdut o dată cu ea o parte din echilibrul ei interior, unul din punctele ei de sprijin, "pentru că Tatiana a fost unul din puţinii oameni cu adevărat buni dintre jurul meu". Maria Gheorghiu ne-a spus că Tatiana "ştia întotdeauna să treacă peste lucrurile urâte şi grele din viaţă ei, cu o glumă, cu o poveste hazlie sau, în cel mai rău caz, cu o tăcere care se prelungea imediat într-un zâmbet (cât de amar, doar ea ştia!).
Jurnalul Naţional mi-a cerut să scriu despre latura "veselă" a Tatianei Stepa, ca să nu alunecăm în atitudinea - previzibilă - a acestei ediţii, să nu fie totul sumbru, apăsător în rândurile despre marea artistă, dispărută la doar 46 de ani, la 7 august 2009.
Multe cântece din repertoriul ei sunt dacă nu foarte triste, atunci (dacă ai răbdare şi stare să le asculţi), cel puţin premonitorii . Aici e paradoxul şi partea de ilogic!
Se ştie că folk-iştii nu prea au luat versuri din cărţi, ci mai degrabă versurile şi-au luat drumul lor firesc în volumele poeţilor, după ce au devenit cântece!
Pentru părinţii ei de Bucureşti, cum le spunea lui Romulus şi Ilenei Vulpescu, Tatiana făcea parte dintre oamenii curajoşi, care şi-au păstrat coloana vertebrală intactă.
"Avem vii în minte nenumăratele clipe petrecute împreună, la Reşiţa sau la Bucureşti, cu cântece, glume şi poezii care ne dădeau senzaţia că suntem veşnici", spune Cristian Buică.
Tristeţea din inimă a arătat-o prin cântec, iar dragostea pentru public i-a rămas neschimbată, mărturisesc prietenii.
Un balsam pentru sufletele lovite de nemernicia zilelor - asta era Tatiana Stepa, ne-a spus cântăreţul Emeric Imre, o persoană normală şi prietenoasă, aşa cum sunt de obicei oamenii care cred în ceea ce fac şi fac lucruri care descreţesc tristeţea şi greutăţile de zi cu zi.
Se spune că fiecare om când se naşte primeşte de la Dumnezeu mai multe daruri. Tatiana a primit şi ea trei mari daruri: o voce care avea să mângâie multe suflete, un copil pe care l-a iubit cu toată fiinţa ei şi nişte prieteni cum rar întâlneşti, care i-au rămas alături până-n ultima clipă.
Unii oameni pe care-i întâlneşti pe parcursul vieţii lasă în urma lor un dor veşnic. Sunt momente când ţi-e atât de dor de cineva încât l-ai smulge din amintiri ca să-l poţi îmbrăţişa cu adevărat. Aşa ne-a spus Magda Puşkaş, dar şi Ioan Florian, din Cluj.
În Anul Domnului 2008, pe ţărmul unei mări dragi, în cadrul unui festival de notorietate, Magda Puşkaş îi dedica surorii ei de suflet şi cântec, Tatiana, o "Baladă de-nourare". "Până dincolo de dor,/ Coborât-am să-mă-nnor/ Cu tristeţea să mă-nchid/Într-o lacrimă de frig." A venit anotimpul în care, uite, verbele noastre au căpătat cenuşiul trecutului, dar dacă vom aplică dialectul inimii inventat de Tatiana şi lăsat nouă prin cântecele sale, târziul şi trecutul vor avea numai valoare istorică în muzeul sentimentelor adevărate.
Vineri, 31 iulie 2009. În aparenţă, o dată ca oricare alta. Pentru mulţi dintre noi însă va rămâne veşnic în suflete, pentru c-a fost ultima oară când am văzut-o şi ascultat-o pe o scenă pe Tatiana Stepa.
Nu toţi avem parte de o astfel de Lumină, nu toţi ne bucurăm de iubire, poate şi pentru că încă nu am învăţat să o dăruim fără să cerem nimic în schimb. Tatiana făcea asta zilnic. Iubea.
În lipsa ta, mă joc cu sufletul meu, cu cuvinte pe care altfel nu am apucat să ţi le spun. Aşa, o parte din tine este permanent aici cu mine. E locul tău, e cana ta, e zâmbetul şi o parte din sufletul tău. Plecarea ta mi-a adus în suflet o senzaţie copleşitoare de izolare, de nesiguranţă. Îmi simt sufletul pustiu, n-am nici o treabă, sunt liberă în sensul rău al cuvântului, liberă ca un taxi care nu este liber decât atunci când nu îşi împlineşte menirea.
Plâng şi lacrimile-s reci şi urâte ca nişte pete de noroi pe o petală de crin. Aştept... Oare ce aştept?
Cantec pentru prieteniVă las toate ce-au fost bune,Dar şi cele ce n-au fost,Vă las tot ce nu pot spune,Nu mai are niciun rost.Vă las dragostea pierdutăŞi tot chinul de apoi,Gura mea nu mai sărută,Vă las dorul meu de voi.R: Dar vă las şi bucuriaŞi tot cerul meu de stele,Vă las [...]
În noapte, aburi de poezie şi muzică. Gura Portiţei - Folk you 2005

Instaleaza Flash Player pentru a asculta.

-
+ Mîngîiere
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Spectacol irepetabil
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Un drum al ei...
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Copaci fără pădure
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ O forţă imensă
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Mîndria casei
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Floare de mină
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
-
+ Prietenă-iubită...
25 AUG 2008 / TATIANA STEPA 25 AUGUST 2008
in Bucuresti - Baneasa
Cer acoperit
759 mmHg
Vant
4 km/h -
Prognoza Meteo
Pres.
Pres.
Vizual Impact


Bucuresti
















