Audio - Ion BesoiuÂ

Audio - Constantin Codrescu Â

In serialul tv "Lumini şi umbre", Adrian Pintea a avut parteneri unul şi unul.

Ion Besoiu a fost bunicul, modelul de viaţă pentru Zeno (Adrian Pintea), un tănăr paralizat, care nu s-a lăsat răpus de boală şi avea replici acide şi inteligente. "Era student, in anul III, işi aminteşte Ion Besoiu. Liviu Ciulei punea in scenă «Pescăruşul», cu Clody Bertola, Fory Etterle, Mariana Mihuţ şi cu mine. Rămăsese descoperit rolul tănărului din «Pescăruşul» prin plecarea lui Dan Nuţu, care a avut un moment de indisciplină. L-am adus pe Adrian de la Institut, ştiam că este un băiat foarte talentat, şi Liviu l-a plăcut foarte tare. Mi-am dat seama că va face o carieră extraordinară. De atunci se vădea in el un bun-simţ deosebit. Am avut bucuria de a fi jucat cu el şi am descoperit un talent. Cănd am inceput să facem «Lumini şi umbre», el a fost adus să joace rolul paraliticului Zeno, nepotul personajului pe care il interpretam eu. M-am ataşat foarte mult de el, era ardelean de-al meu, dar şi pentru că era un băiat disciplinat, sărguincios, care ajunsese la personajul Zeno, foarte bine scris de Titus Popovici, cu multă pietate, inţelegea rostul personajului in dramă, inţelegea lumea in care se intămpla acest lucru, era puţin revoluţionar in casa senatorului pe care il interpretam eu."

INTELIGENŢĂ. "Mie mi-a fost de un real folos in «Lumini şi umbre». Adrian Pintea avea replică inteligentă, ca mod de a aborda personajul lui, foarte apropiat de al meu, şi intre noi se născuse un sentiment cald de iubire, ca al bunicului faţă de nepot, al nepotului care, deşi ricana de multe ori şi il lua peste picior, păstra undeva o dragoste faţă de acest bătrăn care avea coloană vertebrală. Pe urmă am descoperit in el un tănăr scriitor de talent şi chiar a scris o carte pe care mi-a dăruit-o. Am avut ocazia să-l descopăr şi ca interpret la chitară, compunea nişte căntece... A jucat un Hamlet interesant la Craiova, a fost un bun profesor la Institut, a intrunit in el toate calităţile unui actor talentat şi unui actor intelectual care citeşte, care se preocupă de poziţia lui in societate, de poziţia lui in univers, a artei şi imi pare nespus de rău că a plecat aşa devreme. L-ar fi aşteptat roluri mari şi interesante. Uneori imi pare rău că atunci cănd l-am văzut ultima dată şi nu ştiam că este aşa de bolnav, nu am stat mai mult de vorbă cu el. Cred că teatrul şi filmul romănesc au suferit o pierdere ireparabilă", incheie Ion Besoiu.

"Ion Besoiu a fost absolut extraordinar, intr-un rol care i-a prilejuit cea mai teribilă «răzbunare» asupra celor care se mai indoiau de talentul lui, dar şi o «răzbunare» de ardelean asupra bucureştenilor"

Adrian Pintea,despre Ion Besoiu

Mai mult decăt promiţător

"Amintirile mele despre Adrian sunt etapizate, spune Constantin Codrescu. Vorbeaţi de «Lumini şi umbre», ciudat, fără să vreau m-am găndit la ceea ce mi-aţi spus. Sunt mulţi ani de atunci, el era un copil aproape, şi eu eram totuşi un actor matur. Era un coleg de profesie şi aveam admiraţie faţă de un tănăr copil mai mult decăt promiţător. Lucru care s-a certificat, deşi nu am reuşit in activitatea mea propriu-zis teatrală să mă intălnesc cu el, dar datorită radioului ne-am intălnit destul de des".

O viaţă cu paradoxuri aproape incredibile

Maestrul Constantin Codrescu ne-a impărtăşit din amintirile sale: "Titlul acestui serial, «Lumini şi umbre», era parcă predestinat structurii lui, cu toţii avem şi lumini şi umbre, mi se pare că existenţa lui Adrian a purtat cu indărătnicie această lumină şi umbră. Nu ştiu dacă in egală măsură, nu ştiu care a primat, dar alternanţa aceasta destul de ciudată şi in acelaşi timp foarte puternică, şi intr-o zonă, şi in alta, nu i-au fost mari prietene. Am avut senzaţia că in el au existat intotdeauna doi oameni, doi oameni care nu se cunoşteau. Nu se iubeau unul pe celălalt. In viaţa lui Adrian s-au petrecut nişte paradoxuri aproape incredibile. Mai ales fiind un băiat care găndea şi simţea in cadrul acestei profesii, a ceea ce făcea el. Viaţa a fost din acest punct de vedere extrem de generoasă şi extrem de nedreaptă cu el. L-a inălţat unde l-a inălţat, săpănd in adănc, săpănd in trupul şi-n sufletul lui goluri care nu s-au mai putut umple".

O nevoie de repaos

"A căştigat un om deosebit lăngă el, spune Constantin Codrescu. Pe Lavinia. S-au spus multe despre această clipă a plecării lui, lucruri care dovedesc un lucru neobişnuit, că legătura lor şi comunicarea dintre ei nu a fost una comună. Ea a fost consumată la un registru de ardere mult mai intens decăt putem bănui... De aceea cred că şi plecarea lui Adrian e poate o nevoie de repaos, de trecere, el va reveni. Poate sub alt chip, sub alt trup, nu ştiu exact, dar am senzaţia că toate acestea se limpezesc puţin de la o vărstă".