Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Ovidenia este unul din cele patru praznice dedicate Fecioarei Maria. După tradiţie, Ioachim şi Ana au dus-o pe fiica lor, Maria, în vârstă de 3 ani, la templu pentru a trăi curat şi sfânt printre fecioarele şi văduvele care îşi închinau Domnului viaţa lor.

"La intrare, biserica avea 15 trepte, după numărul celor 15 psalmi pe care leviţii îi cântau când intrau în slujbă (...) Când a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana voiau să o ducă de mână, ca pe o copilă ce nu poate păşi pe trepte. Dar, fiind întărită de harul Duhului Sfânt, ea s-a desprins din mâinile părinţilor şi de ceata fecioarelor care o conduceau cu făclii aprinse şi cu cântări şi a început să urce ca o porumbiţă nevinovată peste toate treptele, ca o pasăre a Raiului...", ne tâlcuişte momentul respectiv părintele Cleopa într-o predică a sa. Arhiereul şi Proorocul Zaharia, care se afla la templu şi care primise descoperire dumnezeiască despre Fecioara Maria, a primit-o cu deosebită cinste şi a trecut peste o regulă foarte strictă: a închinat-o în biserică, în Sfânta Sfintelor. Acolo, în această parte de templu, doar arhiereul intra o dată pe an pentru a aduce jertfă. După aceasta a dus-o în casa fecioarelor, unde Fecioara Maria a locuit împreună cu celelalte tinere, vreme de 12 ani, aşadar până la 15 ani ai săi. Sfinţii Părinţi care au studiat tradiţia spun că Fecioara Sfântă ducea o viaţă cu totul deosebită de a celorlalte fecioare şi văduve de la templu, fiind mult râvnitoare la rugăciune şi la împlinirea celor sfinte. Îşi făcea rugăciunea direct în Sfânta Sfintelor, deoarece arhiereul cunoştea curăţia ei extraordinar de mare, ea fiind hrănită acolo de un înger. Acolo a primit vestea cea bună care a umplut-o de bucurie, Arhanghelul Gavriil spunându-i că a fost aleasă pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se întrupeze din ea. Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din templu, a fost dată în grijă logodnicului Iosif, pentru ca el, bătrân şi drept cum era, să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei.  

Creştinătorul şi darnicul
Despre Sfântul Andrei, prăznuit la 30 noiembrie, se ştie că este primul dintre apostoli chemaţi de Hristos la această slujire, alături de fratele său, Petru. Tradiţia spune că Sfântul Andrei a botezat oamenii de pe teritoriul Dobrogei (pe atunci Sciţia Minor), unde a propovăduit credinţa în Iisus Hristos. De aceea este considerat ocrotitorul poporului român, fiindu-i închinate multe biserici şi mănăstiri în ţara noastră, iar numele său este purtat de tot mai mulţi români. Ierarhul Nicolae, sărbătorit la 6 decembrie, este unul dintre cei mai milostivi sfinţi. De origine din Myra, Sfântul Nicolae a patricipat la Sinodul I de la Niceea, din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare, în cadrul căruia a fost elaborat Crezul (simbolul credinţei). De la ziua Sfântului Nicolae încolo, românii încep să cânte colinde prin care anunţă Naşterea Pruncului Sfânt.