Bucuresti
14/10/2007 (Actualizat 7:00)
Ţăranul dac bărbos Octavian Blaga ţine un blog pe la Remeţi, judeţul Bihor, sub Stăna de Vale.
Pe multe bloguri de pe internet e pomenit Tudor Gheorghe, şi cuvinte de laudă-s peste tot. Dar ce-a scris Octavian Blaga, un "ţăran dac bărbos" din Bihor, cum cu măndrie işi spune, iţi merge la suflet. Tavi e cu vreo 30 de ani mai tănăr decăt Tudor, dar parcă sensibilitatea ardeleanului stă sub aceeaşi zodie cu cea a olteanului: "M-am născut in aceeaşi zi cu Tudor Gheorghe, pe 1 august, la aproape trei decenii distanţă. Am primit muzica şi inima lui Tudor Gheorghe din acea primă zi ca pe o carte de invăţătură, fără de care m-aş crede azi tare sărac. Imi amintesc prima dată cănd l-am văzut la televizor pe Tudor Gheorghe: eram cu bunicii mei, la Remeţi, scăpaţi, şi eu, şi sora mea, de rigoarea părintească. (...) Imi amintesc seara aceea cănd Tudor Gheorghe s-a uitat la mine de la televizor: a urmat prima noapte cănd am stat şi m-am uitat la stele. M-a lăsat bunicul, care apoi s-a dus printre ele. Aşa s-a făcut Tudor Gheorghe, in mintea mea: ca şi grămada aceea de stele, pe care o descoperi prima dată in viaţă, in fiecare noapte".
SALVATORUL. In această vară, in prag de aniversară (comună), Tavi mărturisea: "In anii adolescenţei din care am ieşit de curănd, Tudor Gheorghe m-a salvat, de căteva ori, de la inec, mi-a pus pe suflet de multe ori chef de poezie, m-a apropiat de oameni pe care ii iubesc. (...) Oriunde am lucrat, slujbaş sau stăpăn, a curs Tudor Gheorghe. Nu văd chip cum cineva să nu iubească ce căntă Tudor Gheorghe. Nu reuşesc să inţeleg pe un romăn care spune că Tudor Gheorghe il lasă rece. Pentru mine, Tudor Gheorghe este ce era pentru elini Homer. Tudor Gheorghe este Homerul meu".
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
